Press "Enter" to skip to content

Un timp prea scurt și amintiri mari despre Marin Sorescu – 60m.ro

Distribuiți acest articol!

Recunosc faptul că primul meu contact cu opera lui Marin Sorescu a fost oarecum dificil. În programa de liceu era inclusă piesa Iona, piesă de inspiraţie biblică… așa cum era prezentată în manual la momentul la care eram licean. La acel moment, nici teatrul nu se număra printre pasiunile mele, nici studiul sfinților și nici al epopeilor biblice.Referirea la originile biblice ale personajului sorescian are legătură cu statutul său social de pescar și cu moștenirea onomastică, însă, relevant pentru construcția personajului este titlul piesei. ”Io” din numele personajului, așa cum mărturisește autorul, înseamnă ”eu”.  Iona vremurilor noastre vine să ne trasmită mesajul însigurării omului modern, conștientizarea încorsetării și pierderea identității la care acesta a fost supus. Personajului biblic îi este hărăzit să transmită mesajul de avertizare către un Ninive care merge pe calea pierzaniei, însă refuzul său de a accepta această misiune face să fie înghițit de un pește uriaș. Căindu-se, este lăsat pe țărm după trei zile, și se achită de însărcinare. Niniviții reacționează și cetatea este salvată. Iona biblic îl anticipează pe Isus, înviat după trei zile. Refuzul personajului biblic poate căpăta valența unei inițieri care garantează pregătirea omului pentru rolul care i-a fost hărăzit. Conștientizarea propriei neînțelegeri este primul pas pentru accesarea unei forme superioare de cunoaștere. Iona al lui Sorescu se găsește în burta peștelui fără a ști de ce : ”Problema e dacă mai reușești să ieși din ceva, odată ce te-ai născut…Toate lucrurile sunt pești. Trăim și noi cum putem înăuntru”.Psihologic și moral, Iona este, așa cum arată prima indicație scenică, în primul rând un om singur: ”Ca orice om foarte singur, Iona vorbește tare cu sine însuși”. Introspecțiile sale cuprind referiri la copii, la soție și la mamă, însă cu toate acestea, legătura reală cu aceștia nu există. Subtilitatea teatrului lui Marin Sorescu s-a văzut serios concurată de subtilitatea exegeților care au reușit să descopere și mai multe sensuri decât Sorescu, ca într-un fel de întrecere hermeneutică. Putem vorbi despre o analogie între destinul omului scindat de lupta înțelegerii propriei identități și de înțelegerea umanității: ”omenirea întreagă e Iona, dacă-mi permite”, spunea Marin Sorescu.Începutul lunii februarie al acestui an a fost pentru mine un prilej de a lua din nou contact cu dramaturgia soresciană. Teatrul Dramaturgilor Români a oferit publicului piesa Paracliserul, în interpretarea lui Claudiu Bleonț și pot spune cu exaltare că Marin Sorescu a fost un veritabil geniu al poporului român căruia trebuie să-i acordăm locul și respectul cuvenit. ”Paracliserul” este cea mai interesantă experiență pe care am avut-o când a venit vorba să mă raportez la credințele și valorile mele. Contactul cu Marin Sorescu a venit într-un moment al vieții mele care m-a găsit pregătit pentru a experimenta și înțelege natura simbolisticii soresciene, iar acest lucru a avut și rolul de a conștientiza cum mi-a ciuntit curiozitatea prezentarea laconică și lipsită de sensuri a Ionei ca piesă de inspirație biblică, din manualul acelor vremuri.Paracliserul a fost pentru mine momentul în care am înțeles că, așa cum spunea Marin Sorescu, teatrul e o formă austeră a literaturii…Teatrul e o moară de vânt care merge numai cu apă (apă vie) şi care macină autorul.La un moment dat,

 » sursa: www.60m.ro


Distribuiți acest articol!