Press "Enter" to skip to content

Tradiții la mijloc de Aprilie

Distribuiți acest articol!

Etnologul Tudor Pamfile, care s-a ocupat şi el de mitul ielelor, a descoperit o legendă străveche în care se povestea că ielele au fost cele trei fete ale lui Alexandru Machedon, pe nume Catrina, Zaina şi Marina. Acestea au băut din apa vie şi au devenit creaturi supranaturale. Bogdan Petriceicu Haşdeu a considerat că originea numelui are de-a face cu sanscritul ”vel” care duce cu gândul la vânt, mișcare şi moarte. Dimitrie Cantemir amintește şi el de iele în ”Descrierea Moldovei”. El a numit ielele „nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii mai frumoși”.

Îndulcite, Joimărițe, Lucruri necurate, Mari, Mahvistre, Măiastre, Milostive, Miruite, Mândre, Muma-pădurii, Mușate, Nagade, Năluci, Nemuritoare, Oarbe, Păpuși sfinte, Puternice, Rusale, Rusalii, Samovile, Surori năzdrăvane, Sfinte, Sfinte de noapte, Sfinte făcătoare de rău, Sfinte necurate, Sfinte nevăzute, Sfinte rele, Slugile lui Alexandru Macedon care au băut din apa vie și nu vor muri niciodată, Spirite de draci care ies din pământ, Spirite rele, Stăpânele vântului, Strigoaice, Șchioape, Șoimane tari, Todorusale, Umbre închipuite, Ursitori, Vitne, Vietăți trimise de Dumnezeu să lovească pe cineva de boală, Viteze, Vâlve, Vântoase, Vânt rău, Vânturi, Vânturi de vară, Vânturi locuite de vânturi rele, Vânturi puternice care umblă pe timpul nopții, Vânturi rele, Vânturi rele cu boli, Vânturi rele și turbate, Vârtecușuri de vară, Vârtecușuri de vânt, Vârteje care fac stricăciuni, Zeițe, Zeițele florilor, Zâne, Zâne foarte rele, Zâne pricinuitoare de reumatism, Zâne rele, Zânioare sunt o parte din numele pe care oamenii de altădată le-au dat Ielelor pe tot cuprinsul țării. În multe dintre legendele și poveștile populare ielele sunt descrise că ar umbla în grupuri de câte 3, 7 sau 12, iar într-un caz, câte 5.

În tradiția populară a rămas data de 16 aprilie, o zi specială a Ielelor. Cunoscătorii de altădată ai mersului timpului și ai lumii magice spuneau că în această zi ielele se prind în horă ne-ncheiată și joacă pe verdeață. Iar iarba pe unde au jucat ielele se topește ca și cum ar fi arsă de foc. Apoi, mai târziu, răsare iarăși iarbă în acel loc, de o frumusețe rară, dar care nu este mâncată de nici un animal. Se mai povesteau nepoților că ielele beau noaptea apă din fântâni și cine va bea după ele va fi pocit, schilodit, schimonosit. Pentru a nu se întâmpla aceasta, acela care dimineața vrea să bea apă din vreo fântână, să lase acolo un obiect al său, pentru ca poceala să cadă pe acel lucru. Prin unele sate exista credința să nu se lucreze în toate zilele săptămânii de după Paște (Săptămâna Luminată) și nici în ziua de luni după amiaza în a opta zi după Rusalii, pentru ca ielele să nu le facă rău oamenilor. O superstiție întâlnită în mai multe zone din țară spunea că îi piere glasul celui care spune altora că a văzut ielele jucând și cântând noaptea prin poiene. Se spunea că Frumușelele sunt niște femei care ies trecătorilor în cale și îi cheamă: „Haide,

 » citiți întreg articolul pe www.mesagerulneamt.ro


Distribuiți acest articol!