Ion Cristoiu: O schizofrenie de care doar o naţiune bolnavă moral e în stare – 60m.ro

Distribuie acest articol!Ion Cristoiu: Pentru cristoiublog.ro de vineri spre sîmbătă, ştiind că în zilele de vacanţă puţină lume e interesată şi de altceva decît de cum se fac micii şi unde se găseşte o berică bună, am postat meditaţiile mele la fragmentele de film din Veteranii, prefaţîndu-le cu acest text, potrivit Mediafax.1. În memoriile veteranilor despre Odessa găsesc în mai multe locuri referiri la bisericile construite de ai noştri. Una, cea mai importantă, e plasată la Bujalîkul Mic, e opera Batalionului 3 Fortificaţii din Regimentul 28 fortificaţii. De fapt e vorba de renovarea Bisericii, transformată de bolşevici în 1924 în club pentru tineret, acum în ruine. Unde dracu e Bujalîkul ăsta? mă întreb, pregătindu-mă de un detectivism de lungă durată şi de evidentă inutilitate. Prima hartă consultată mă scoate însă din încurcătură. Bujalâkul Mic, pe hartă, Malenkii Bujalîk, pentru a-l diferi de Bolşaia Bujalîk, e o localitate la est de Odessa, din primul semicerc de apărare sovietică. Tipic românesc se dovedeşte faptul că de un mare ajutor creştinilor le-a fost faptul că în batalion se afla, ca sublocotenent în rezervă un inspector general financiar în Ministerul Cultelor, ins care – zice memorialistul – „avea peste tot, în Capitală şi în ţară, rude şi prieteni cu puternice legături” şi, mult mai important, „era nepotul Preafericitului Patriarh al României, Nicodim, de atunci”. Nepotul se angajează solemn „să procure din ţară, icoanele, odoarele bisericeşti pentru altar (şi Sfînta Masă) şi tot ce va trebui pentru înzestrarea Sfintei biserici.” Nepotismul a fost mult mai util decît intervenţia lui Dumnezeu. Potrivit memorialistului, „s-a înapoiat în ţară sublocotenentul Obreja, aducînd cu el obiecte scumpe necesare bisericii”, dar şi – lucru impresionant – o Evanghelie „legată în piele şi ferecată bogat în argint”. „Patriarhul a scris cu propria-i mînă şi a semnat actul de danie.”Sigur cititorii se întreabă ce a mai rămas din biserică după revenirea ruşilor. Eu însă mă întreb altceva:Dacă batalionul nu avea în rîndurile sale pe nepotul Patriarhului, ar mai fi dispus Biserica din Bujalîkul Mic de odoarele bogate şi scumpe, sau chiar de odoare pur şi simplu?2. Pentru cristoiublog.ro de vineri spre sîmbătă, ştiind că în zilele de vacanţă puţină lume e interesată şi de altceva decît de cum se fac micii şi unde se găseşte o berică bună, am postat meditaţiile mele la fragmentele de film din Veteranii, prefaţîndu-le cu acest text, pe care-l reproduc aici:„O secvenţă dintr-un film de premiile Oscar în Războiul Sfînt, după Trecerea NistruluiRiscînd să-i nemulţumesc pe unii cititori, înnebuniţi după politica internă chiar şi cînd aceasta trage la aghioase, cum se întîmplă acum, în vacanţa de 1 mai, unul dintre numeroasele stat cu burta la soare, care defineşte destinul nostru de neam latino-balcanic, mă voi ocupa şi în acest număr de Istorie, mai precis de Istoria ca telenovelă, cum mi-am intitulat eu o serie de cărţi deja publicate.Recunosc sincer că postările dedicate Istoriei îşi au una dintre explicaţii şi în faptul că sînt la Găgeşti Deal, cufundat în trecutul care e Războiul Sfînt. Întoarcerea în prezent, de la Trecerea Nistrului la Trecerea lui Liviu Dragnea în fruntea Guvernului,

 » sursa: www.60m.ro