Press "Enter" to skip to content

Clădirile de patrimoniu ale Ardealului, obiect de huzur pentru unguri – Partea II

Distribuiți acest articol!

Ceea ce transformă un grup de oameni într-un popor este cultura. Cultura este dovada unei civilizaţii şi embrionul generaţiilor viitoare, purtătoare de cuvânt ale evoluţiei. Graniţa unei ţări nu defineşte doar teritoriul fizic al unui popor, ci definește și spiritual acel popor.

Pandemia de coronavirus a constituit un exemplu pentru felul în care cultura asigură supravieţuirea unei naţiuni în condiţii vitrege, iar majoritatea țărilor europene au luat măsuri ferme pentru a proteja cultura și instituțiile culturale, acest domeniu fiind considerat unul de importanță strategică.

În Aradul mărginaş lucrurile sunt cu mult diferite deoarece, tocmai pentru cei din Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, cultura este un moft supus schimbărilor generate de anumite interese şi conjuncturi.  Restaurarea Palatului Cultural a fost anunțată cu mare fast în presa locală şi promitea arădenilor o restaurare a celui mai emblematic monument din oraşul lor. S-au alocat sume importante pentru refacerea clădirii, începând cu subsolul acesteia şi terminând cu acoperişul, refacere ce includea toate detaliile. Problemele au apărut abia după recepţionarea lucrării.

Gheorghe Falcă – PNL Arad

Deși în avizul cu nr. 215/M/12.08.2008 emis de Ministerul Culturii şi Cultelor către Primăria Municipiului Arad se specifica „refacere zugrăveli, picturi și ornamente” acestea nu au fost refăcute, ci au fost modificate, absolut arbitrar. Astfel, de pe bolta din holul central al palatului au dispărut, pur și simplu, patru picturi care reprezentau ştiinţele, artele şi meseriile.

În urma adresei la Ministerul Culturii, s-a pasat responsabilitatea către Direcția Județeană pentru Cultură Arad, neștiind că, în conformitate cu Anexa la Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2435 din 25.10.2006, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice și a Comisiilor Zonale ale Monumentelor Istorice, Cap. III, Titlu 2, art. 14 (2), nu fac obiectul analizării în ședințele comisiilor zonale documentațiile sau părțile de documentații ce privesc restaurarea componentelor artistice ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

Refacerea picturilor nu poate însemna în niciun caz ştergerea lor totală. Tot cu această ocazie, pe arcadele care mărginesc bolta, au fost înlocuite două embleme care reprezentau una o liră, iar cealaltă nişte flori, și care, prin modificări, reprezintă acum stema Ungariei.

Pe parcursul discuțiilor purtate cu arhitectul Baciu Ana-Maria, restaurator specialist E+F, care a condus lucrările de restaurare, aceasta a susținut, foarte ofensată şi intrigată de demersurile noastre de a scoate la iveală adevărul, că acea stemă maghiară a existat acolo de când a fost edificată construcția, adică din anul 1914. Aşadar, potrivit declarațiilor doamnei arhitect, stema maghiară a existat încă din anul 1914 şi a fost descoperită odată cu lucrările de restaurare, în spatele acelor lire, care au dispărut şi nu şi-au mai găsit locul pe bolta din holul central al palatului după terminarea lucrărilor de restaurare. Aceste afirmaţii nu au niciun fel de logică, în contextul în care în anul 1914 Aradul se afla sub dominaţie Austro-Ungară, iar ascunderea stemei maghiare sub alte picturi nu se justifica la acel moment. În acelaşi timp, se putea observa o oarecare similitudine grafică între stema maghiară şi cele patru lire şi,

 » Întreg articolul se poate citi aici: www.ANCHETATORII.RO


Distribuiți acest articol!